[29] Principiul doză-răspuns
decembrie 11, 2014 § Lasă un comentariu
Medicina modernă (numită alopatie) se bazează, printre altele, pe principiul doză-răspuns al intervenției: cu cât este mai mare doza, cu atât este mai mare reacția. De unde și posibilitatea unei doze prea mici sau prea mari (aka supradoză).
Homeopatia, prin procedura diluțiilor succesive și a lucrului cu cantități infinitezimal de mici din substanțele presupuse a fi active, respinge principiul doză-răspuns. Bun, interesant, frumos, totul clar deocamdată. De exemplu, citez din dr. Ella Bradin:
„Ce sunt remediile homeopate ?
Efectul tratamentului homeopat depinde numai de prezența calitativă a remediului, nu și de doza lui cantitativă.
Pornind de la acest principiu fundamental, tehnica preparării remediilor homeopate se bazează pe un proces numit dinamizare homeopatică sau potențare homeopatică, în urma căruia se obțin diferite diluții, numite si potențe. Această tehnică nu numai că stimulează proprietățile curative, dar și previne efecte secundare nedorite. Potența unui remediu este indicată de numărul care urmează numelui său (ex. Arnica 6ch sau Cantharis 5ch)”. (E. Bradin)
(Da, Sepia chiar e recomandat împotriva depresiei.)
Dar observați cum prezența calitativă a remediului este de fapt cuantificată prin „potența” acestuia? Desigur, producerea remediilor homeopate este opusă principiului doză-răspuns, dar administrarea lor nu. Pacienții trebuie să ia niște doze, nici prea mult nici prea puțin. Există și discuții privind dozarea optimă a unui remediu. Undeva, între diluțiile succesive care anihilează cantitatea în favoarea calității și nevoia logică de a administra o cantitate de remediu (nu poți administra „oricât” fără să pari un caraghios), principiul doză-răspuns își revine în fire.
Oare cum arată o supradoză de remediu homeopat?
Homeoprieten 
Lasă un răspuns