Un pic despre
Trăim într-un stat homeopat.
Vă rog pe voi să detaliați analogia – eu mă refer doar, propriu-zis, la faptul că homeopatia este foarte vizibilă. Și auzibilă – în ultimele luni am tot ascultat despre ea, de la doctori și prieteni care mi-o recomandă.
Homeopatia apare cu multe voci. Sunt conversații în care nu știu ce să mai zic, când interlocutorii îmi spun ce efecte grozave au avut remediile pentru ei. Sunt discuții cu medici. Sunt vorbe prin farmacii. Sunt mesaje silențioase în farmacii, exprimate prin expoziția de cutiuțe de la Boiron alături de saprosan și aspirină. Mai îmi aud și eu gânduri prin cap, uneori, ‘poate că o folosi totuși la ceva?’ – și atunci chiar mă îngrijorez.
În același timp, cunoașterea cotidiană despre homeopatie este mică, mică, sub-wikipedică – consumatorii și farmaciștii de regulă o consideră ceva natural, din plante, sau ca un fel de vaccin. Putem auzi enumerări precum: „salvia și echinaceea, homoeopatia, propolisul, soluțiile saline, ginsengul” (ghici care era întrebarea). Este deci o cunoaștere diluată, așa cum se cuvine.
Ar fi interesant de văzut cum s-ar modifica atitudinile oamenilor față de remedii, dacă ar ști cum sunt fabricate și ce ‘ingrediente‘ conțin. Sau dacă s-ar modifica.
Totuși, dincolo de implicațiile serioase, există și ceva simpatic la homeopatie, ceva voios.
Homeoprieten 
Lasă un răspuns