[40] Sarea în bucate

aprilie 30, 2015 § Lasă un comentariu

Remediul homeopat Natrum Muriaticum este făcut din Natrum Muriaticum – adică sare de bucătărie, desigur potențată.

A. Cambell povestește cum sarea producea uneori simptome foarte puternice în medicii care o testau prin încercări (en. provings) – o dovadă a puterii minții asupra corpului, la urma urmei:

„It is very difficult to understand how taking common salt or charcoal could produce genuine symptoms, yet these and similar apparently inert substances were extensively proved by the early homeopaths. According to Hahneman they would not have had any effect in their crude form but must first be activated by dynamisation. Even homeopaths were sometimes sceptical about this, which makes their eventual conversion through personal experience all the more interesting. A good example is provided by the Austrian provings of common salt. 

Some provers were in fact insensitive to salt. Others had well-marked symptoms and there are pages and pages about them. One of the most interesting reports is that of Dr Watzke, who on 2 March 1843 began to take salt in various doses. At first nothing much seemed to happen, but then he began to suffer pains in his joints of such severity that he could hardly walk. The symptoms continued until the end of May” (A. Campbell, Homeopathy in Perspective). 

Între timp homeopatia a avansat, astfel încât acum putem înțelege mult mai bine cum sarea (hiperdiluată în remediul Nat Mur) acționează asupra corpului și sufletului.  De exemplu, descrierea lui David Lilley este foarte convingătoare. Doar trei paragrafe aici:

Behind the rather grand name of Natrum muriaticum, hides sodium chloride or common salt. Common it may be, but it provides the homeopathic materia medica with a remedy of profound importance in the treatment of emotional suffering: the pangs and hurts of life, which are most often hidden from others.

(…) The relationship between Nat mur, common salt, and the ocean is immediately apparent; to a child they are as one. (…) Unlike Mother Nature the ocean is an aloof, impersonal and often harsh mother. She does not cosset or spoil her children; she stands back and leaves them to fend for themselves. She appears distant, cold and unfeeling and applies discipline with uncompromising strictness and severity. To spare the rod is to spoil the child. It is often the lot of the Nat mur child to be born into a family in which these qualities are valued and applied; in which emotions are not expressed, sympathy and love are not demonstrated, and a stiff upper lip is expected. The child is encouraged to achieve independence without the sheltering warmth of maternal nurturing. There is a lack of mothering. Paradoxically, this mother whose maternal instincts are so repressed, is often herself manifesting a Mother Ocean archetype – Nat mur or Sepia.

(..) Salt preserves and it retains – not only fluids, but also old emotions, and unfortunately hoards them like a miser hoards his gold (and Aurum is so similar). Like salt to the palate, Nat mur given to a salt patient restores their appetite and taste for life, and aids the digestion of life’s tribulations. (David Lilley, Nat Mur on British Homeopathic Association site)

sare-bucatarie (1)

sare-bucatarie (2)

sare-bucatarie (3)

sare-bucatarie (4)

sare-bucatarie (5)

sare-bucatarie (6)

 

 

Reclame

[35] Principiul „Cui pe cui se scoate”

ianuarie 29, 2015 § Lasă un comentariu

Homeoprieten intră în vacanța de iarnă – primăvară. Ne revedem pe 1 Aprilie! 😉 De fapt, pe 2 aprilie.

Până atunci… cui pe cui se scoate!

***

Un principiu simpatic al homeopatiei este „cui pe cui se scoate„, pe scurt descris de exemplu în articolul Alinei Boghiceanu, din Adevărul:

piper1

 

piper2

„Homeopatia şi-a câştigat statutul de metodă terapeutică ştiinţifică în urmă cu cinci ani. Cu toate acestea, încă mai există voci care afirmă că homeo­patia este o pseudoștiință care se bazează pe efectul placebo. Aceste acuzații însă nu se susțin, deoarece remediile homeopatice, în ciuda substanţelor de bază în cantităţi foarte mici, au efect terapeutic.  Homeopatia se bazează pe legea similitudinii. Mai exact, orice substanţă care, în doză mare, produce simptome negative unui organism sănătos poate fi folosită pentru tratarea unui bolnav care prezintă aceleași simptome, dar într-o formă foarte diluată. În termeni populari, terapia acţionează pe principiul „cui pe cui se scoate”. De exemplu, în doze homeopatice, cafeaua este utilizată pentru a induce somnul, deși este un excitant  al sistemului nervos.”

[32] Nu face rău

ianuarie 1, 2015 § Lasă un comentariu

Cel mai mare succes de marketing al homeopatiei este combinația asimetrică dintre credința că  „Intervine și poate vindeca” și credința că „Nu poate face rău”. Fiindcă, de regulă, orice intervenție poate face și bine și rău. Adică, depinde cum intervii.

psih1

psih2

psih3

psih4

De altfel, nu e greu de înțeles cum a devenit homeopatia populară în secolul al XIX-lea, când medicina alopată era la fel de invazivă dar mult mai mumbo-jumbo. Adică omora oameni pe capete:

„Soon after its discovery, homeopathy spread rapidly
across Europe and to other countries, especially the United
States. Its rise is partly attributed to the barbaric practices
in orthodox medicine of the time, such as bloodletting,
high-dose cathartics, and heavy metals (6). By the turn of
the century, 8% of all medical practitioners in the United
States were homeopaths and there were 20 homeopathic
medical colleges, including Boston University School of
Medicine, New York Medical College, and Hahnemann
Medical College”  (Jonas et al., 2003)

Din punctul ăsta de vedere homeopatia e clar mai bună decât placebo, care are its evil twin – efectul nocebo. Doar homeopatia nu poate face rău.

 

[30] Masterat în homeopatie

decembrie 18, 2014 § Lasă un comentariu

Pentru a fi homeopat în România trebuie să devii, întâi de toate, medic alopat. Apoi faci studii postuniversitare în homeopatie. Este interesant cum cineva poate participa în două sisteme de gândire complet divergente. Într-un fel, e bine că medicii homeopați au și o înțelegere științifică a corpului uman. Crează o plasă de siguranță – dacă lucrurile chiar merg rău, probabil vor redirecționa pacientul către intervenții bazate pe substanțe existente. Într-alt fel, această combinație întărește prezența homeopatiei în sistemul medical și îi dă o voce autoritară, serioasă. (Doar un pic pițigăiată).

postdoc

 

 

 

 

 

[29] Principiul doză-răspuns

decembrie 11, 2014 § Lasă un comentariu

Medicina modernă (numită alopatie) se bazează, printre altele, pe principiul doză-răspuns al intervenției: cu cât este mai mare doza, cu atât este mai mare reacția. De unde și posibilitatea unei doze prea mici sau prea mari (aka supradoză).

Homeopatia, prin procedura diluțiilor succesive și a lucrului cu cantități infinitezimal de mici din substanțele presupuse a fi active, respinge principiul doză-răspuns. Bun, interesant, frumos, totul clar deocamdată. De exemplu, citez din dr. Ella Bradin:

„Ce sunt remediile homeopate ? 

Efectul tratamentului homeopat depinde numai de prezența calitativă a remediului, nu și de doza lui cantitativă. 

Pornind de la acest principiu fundamental, tehnica preparării remediilor homeopate se bazează pe un proces numit dinamizare homeopatică sau potențare homeopatică, în urma căruia se obțin diferite diluții, numite si potențe. Această tehnică nu numai că stimulează proprietățile curative, dar și previne efecte secundare nedorite. Potența unui remediu este indicată de numărul care urmează numelui său (ex. Arnica 6ch sau Cantharis 5ch)”. (E. Bradin)

sepia1

sepia2

sepia3

(Da, Sepia chiar e recomandat împotriva depresiei.)

Dar observați cum prezența calitativă a remediului este de fapt cuantificată prin „potența” acestuia? Desigur, producerea remediilor homeopate este opusă principiului doză-răspuns, dar administrarea lor nu. Pacienții trebuie să ia niște doze, nici prea mult nici prea puțin. Există și discuții privind dozarea optimă a unui remediu. Undeva, între diluțiile succesive care anihilează cantitatea în favoarea calității și nevoia logică de a administra o cantitate de remediu (nu poți administra „oricât” fără să pari un caraghios), principiul doză-răspuns își revine în fire.

Oare cum arată o supradoză de remediu homeopat?

[23] O reacție ușor de înțeles

octombrie 31, 2014 § Lasă un comentariu

Într-adevăr, homeopatia poate avea o frumusețe aparte, romantică, prin contrast cu medicina alopată. Este despre trup și suflet, mai degrabă decât despre organe.

inorog1

inorog2

[18] Științific și șoricesc

septembrie 25, 2014 § Lasă un comentariu

Homeopații apelează și la un discurs holist-spiritual, și la un discurs (aproape) științific. Aici ar fi de examinat retorica științifică – fiind nevoie de afiliere stilistică maximă pentru a crea impresia de empiric, experimental, semnificativ etc. Tot felul de concepte sunt invitate la petrecere. Citez de pe site-ul Homeopathy:

– Extreme homeopathic dilutions retain starting materials: A nanoparticulate perspective; iupii, nanoparticule!

– Repetitions of fundamental research models for homeopathically prepared dilutions beyond 10-23: a bibliometric study; oau, fundamental research și bibliometric!

– Assays of homeopathic remedies in rodent behavioural and psychopathological models – uraaaa… psihopatologie șoricească!

Dar analogiile științifice merg și ele până la un punct.

 

zina1

zina2

zina3

Where Am I?

You are currently browsing the Analogii științifice category at Homeoprieten.